îngăla

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gə'la/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îngăla
Infinitiv a (se) îngăla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îngălez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îngăleze
Participiu îngălat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) murdări.
  2. (v.tranz.) (reg.) a îngăima.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe