înhuma

română

Etimologie

Din franceză inhumer < latină inhumare.

Pronunție

• AFI: /ɨn.hu'ma/

Verb

Conjugarea verbului înhuma
Infinitiv	a înhuma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înhumez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înhumeze
Participiu	înhumat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (livr.) a înmormânta, a îngropa.

Sinonime

• înmormânta

Antonime

• deshuma, dezgropa, dezmormânta, exhuma

Cuvinte derivate

• înhumare
• înhumat
• înhumație

Traduceri

a îngropa, a înmormânta

engleză: inhume (English) estoniană: matma (eesti) franceză: inhumer (français) germană: beerdigen (Deutsch)

greacă: ενταφιάζω (Ελληνικά) (entafiázo) latină: inhumare (Latina) spaniolă: inhumar (español) suedeză: jorda (svenska), gravlägga (svenska)

Referințe

• DEX online