înhuma

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză inhumer < latină inhumare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.hu'ma/


Verb


Conjugarea verbului
înhuma
Infinitiv a înhuma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înhumez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înhumeze
Participiu înhumat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a înmormânta, a îngropa.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe