înjurare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) înjura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʒu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înjurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înjurare înjurări
Articulat înjurarea înjurările
Genitiv-Dativ înjurării înjurărilor
Vocativ înjurare înjurărilor
  1. (rar) acțiunea de a (se) înjura.


Traduceri

Referințe