înlătura

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în + laturi (pl. lui latură).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.lə.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
înlătura
Infinitiv a înlătura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înlătur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înlăture
Participiu înlăturat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da la o parte, a îndepărta; a delătura; p. ext. a facedispară.
    Înlătură cauza răului.
    A înlăturat lanțurile robiei.
    L-a înlăturat de la domnie.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe