înlocuitoare

română

Etimologie

Din înlocuitor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.lo.ku.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înlocuitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înlocuitoare	înlocuitoare
Articulat	înlocuitoarea	înlocuitoarele
Genitiv-Dativ	înlocuitoarei	înlocuitoarelor
Vocativ	înlocuitoareo	înlocuitoarelor

1. persoană sau produs, material etc. care înlocuiește sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online