înmâna

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din în- + mână.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.mɨ'na/


Verb


Conjugarea verbului
înmâna
Infinitiv a înmâna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înmânez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înmâneze
Participiu înmânat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da, a remite, a preda în mână ceva cuiva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe