înmânare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înmâna.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.mɨ'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înmânare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înmânare înmânări
Articulat înmânarea înmânările
Genitiv-Dativ înmânării înmânărilor
Vocativ înmânare înmânărilor
  1. acțiunea de a înmâna; remitere, predare.


Traduceri

Referințe