înmâna

română

Etimologie

Din în- + mână.

Pronunție

• AFI: /ɨn.mɨ'na/

Verb

Conjugarea verbului înmâna
Infinitiv	a înmâna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înmânez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înmâneze
Participiu	înmânat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da, a remite, a preda în mână ceva cuiva.

Cuvinte derivate

• înmânare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aninam

Referințe

• DEX '98 via DEX online