înmuia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în + muia.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.mu'ja/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înmuia
Infinitiv a (se) înmuia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înmoi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înmoaie
Participiu înmuiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a băga, a introduce într-un lichid, a muia.
    Își înmoaie degetele în apă.
  2. a uda, a umezi.
    Ochii i s-au înmuiat de lacrimi.
  3. (fig.) (rar) a împodobi cu cusături, cu broderii de mătase, de fir (aurit) etc.
  4. (v.tranz. și refl.) a facedevină sau a deveni mai moale, prin încălzire sau prin subțiere cu un lichid.
    Ceara s-a înmuiat.
    Lutul s-a înmuiat.
  5. (fig.) a (se) potoli, a (se) calma; a (se) liniști.
  6. (v.refl.) (despre ger, despre vreme) a fi mai blând; a se domoli, a se potoli.
  7. (v.tranz. și refl.) (fig.) a facefie sau a deveni mai blând; a (se) îmblânzi.
    Vocea i s-a înmuiat.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A (i se) înmuia (cuiva) inima = a (se) înduioșa
  • A înmuia spinarea cuiva = a bate zdravăn pe cineva


Traduceri

Referințe