înnăditură

română

Etimologie

Din a înnădi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.nə.di'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului înnăditură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înnăditură	înnădituri
Articulat	înnăditura	înnăditurile
Genitiv-Dativ	înnăditurii	înnăditurilor
Vocativ	înnăditură	înnăditurilor

1. bucată înnădită, nadă; locul unde s-a înnădit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online