înnăditură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a înnădi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.nə.di'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
înnăditură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înnăditură înnădituri
Articulat înnăditura înnăditurile
Genitiv-Dativ înnăditurii înnăditurilor
Vocativ înnăditură înnăditurilor
  1. bucată înnădită, nadă; locul unde s-a înnădit.


Traduceri

Referințe