înnoitor

română

Etimologie

Din a înnoi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.no.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înnoitor
	Singular	Plural
Masculin	înnoitor	înnoitori
Feminin	înnoitoare	înnoitoare
Neutru	înnoitor	înnoitoare

1. care înnoiește, inovează, regenerează; novator.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înnoroit

Referințe

• DEX '98 via DEX online