înnorare

română

Variante

• înnourare

Etimologie

Din a înnora.

Pronunție

• AFI: /ɨn.no'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înnorare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înnorare	înnorări
Articulat	înnorarea	înnorările
Genitiv-Dativ	înnorării	înnorărilor
Vocativ	înnorare	înnorărilor

1. faptul de a (se) înnora; acoperire a cerului cu nori.
2. (fig.) tristețe, mâhnire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online