înrădăcinare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) înrădăcina.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.rə.də.ʧi'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înrădăcinare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înrădăcinare înrădăcinări
Articulat înrădăcinarea înrădăcinările
Dativ-Genitiv înrădăcinării înrădăcinărilor
Vocativ înrădăcinare înrădăcinărilor
  1. acțiunea de a se înrădăcina.


Traduceri

Referințe