înrădăcinare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) înrădăcina.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.rə.də.ʧi'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înrădăcinare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înrădăcinare înrădăcinări
Articulat înrădăcinarea înrădăcinările
Genitiv-Dativ înrădăcinării înrădăcinărilor
Vocativ înrădăcinare înrădăcinărilor
  1. acțiunea de a se înrădăcina.


Traduceri

Referințe