înrădăcinare
română
Etimologie
Din a (se) înrădăcina.
Pronunție
- AFI: /ɨn.rə.də.ʧi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înrădăcinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înrădăcinare | înrădăcinări |
| Articulat | înrădăcinarea | înrădăcinările |
| Genitiv-Dativ | înrădăcinării | înrădăcinărilor |
| Vocativ | înrădăcinare | înrădăcinărilor |
- acțiunea de a se înrădăcina.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online