însoțitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a însoți + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.so.ʦi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
însoțitor
Singular Plural
Masculin însoțitor însoțitori
Feminin însoțitoare însoțitoare
Neutru însoțitor însoțitoare
  1. care însoțește, care întovărășește.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
însoțitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ însoțitor însoțitori
Articulat însoțitorul însoțitorii
Genitiv-Dativ însoțitorului însoțitorilor
Vocativ însoțitorule însoțitorilor
  1. persoană care însoțește, care întovărășește.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe