Sari la conținut

însor

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din însura.

Pronunție

  • AFI: /ɨnˈsor/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru însura.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru însura.