înspăimânta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din în- + a (se) spăimânta.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) înspăimânta
Infinitiv a (se) înspăimânta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înspăimânt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înspăimânte
Participiu înspăimântat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a fi cuprins de spaimă.
  2. (v.tranz.) a inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe