înspăimânta

română

Etimologie

Din în- + a (se) spăimânta.

Pronunție

• AFI: /ɨn.spəj.mɨn'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) înspăimânta
Infinitiv	a (se) înspăimânta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înspăimânt
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înspăimânte
Participiu	înspăimântat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a fi cuprins de spaimă.
2. (v.tranz.) a inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva.

Cuvinte derivate

• înspăimântare
• înspăimântat
• înspăimântător

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online