înstări

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din în- + stare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.stə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înstări
Infinitiv a (se) înstări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înstăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înstărească
Participiu înstărit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a (se) îmbogăți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe