însuflețitor

română

Etimologie

Din a însufleți + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.su.fle.ʦi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului însuflețitor
	Singular	Plural
Masculin	însuflețitor	însuflețitori
Feminin	însuflețitoare	însuflețitoare
Neutru	însuflețitor	însuflețitoare

1. care însuflețește.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online