întărâta
Aspect
Variante
Etimologie
Din latină * interritare.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tə.rɨ'ta/
Verb
Conjugarea verbului întărâta | |
Infinitiv | a întărâta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
întărât |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să întărâte |
Participiu | întărâtat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a ațâța, a asmuți, a zădărî (un animal).
- (v.tranz.) a incita pe cineva să facă un lucru.
- (v.refl.) a se însufleți, a se entuziasma, a se înflăcăra.
- (v.refl.) a se porni cu violență, a se intensifica, a se înteți.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online