întărâta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din latină * interritare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tə.rɨ'ta/


Verb


Conjugarea verbului
întărâta
Infinitiv a întărâta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
întărât
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să întărâte
Participiu întărâtat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a ațâța, a asmuți, a zădărî (un animal).
  2. (v.tranz.) a incita pe cineva să facă un lucru.
  3. (v.refl.) a se însufleți, a se entuziasma, a se înflăcăra.
  4. (v.refl.) a se porni cu violență, a se intensifica, a se înteți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe