întărâtare

română

Etimologie

Din a întărâta.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tə.rɨ'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întărâtare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întărâtare	întărâtări
Articulat	întărâtarea	întărâtările
Genitiv-Dativ	întărâtării	întărâtărilor
Vocativ	întărâtare	întărâtărilor

1. acțiunea de a (se) întărâta; iritare; surescitare; agitație, incitare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online