întipări

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din în- + a tipări.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) întipări
Infinitiv a (se) întipări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) întipăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) întipărească
Participiu întipărit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; (fig.) a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe