întipări

română

Etimologie

Din în- + a tipări.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ti.pəˈri/

Verb

Conjugarea verbului (se) întipări
Infinitiv	a (se) întipări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) întipăresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) întipărească
Participiu	întipărit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; (fig.) a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică.

Cuvinte derivate

• întipărire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online