întrebător
română
Etimologie
Din a întreba + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tre.bə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului întrebător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | întrebător | întrebători |
| Feminin | întrebătoare | întrebătoare |
| Neutru | întrebător | întrebătoare |
- (adesea adverbial) care întreabă, care exprimă o întrebare; interogativ.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online