întrebare

română

Etimologie

Din a întreba.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tre'ba.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întrebare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întrebare	întrebări
Articulat	întrebarea	întrebările
Genitiv-Dativ	întrebării	întrebărilor
Vocativ	întrebare	întrebărilor

1. acțiunea de a (se) întreba.
2. problemă, chestiune.
3. îndoială, incertitudine.

Cuvinte compuse

• semnul întrebării

Traduceri

chestiune

cehă: otázka (čeština) f. engleză: question (English) franceză: question (français) f. italiană: domanda (italiano) f.

maghiară: kérdés (magyar) portugheză: questão (português) f., pergunta (português) f. spaniolă: pregunta (español) f. suedeză: fråga (svenska) c.

Referințe

• DEX '98 via DEX online