întregire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) întregi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre'ʤi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întregire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întregire întregiri
Articulat întregirea întregirile
Genitiv-Dativ întregirii întregirilor
Vocativ întregire întregirilor
  1. acțiunea de a (se) întregi și rezultatul ei.


Traduceri

Anagrame

Referințe