întreguț

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din întreg + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre'guʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
întreguț
Singular Plural
Masculin întreguț întreguți
Feminin întreguță întreguțe
Neutru întreguț întreguțe
  1. (fam., întărind pe „întreg”, „întreagă”) diminutiv al lui întreg.


Traduceri

Referințe