întreguț

română

Etimologie

Din întreg + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tre'guʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului întreguț
	Singular	Plural
Masculin	întreguț	întreguți
Feminin	întreguță	întreguțe
Neutru	întreguț	întreguțe

1. (fam., întărind pe „întreg”, „întreagă”) diminutiv al lui întreg.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online