întreguliță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din întreg + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre.gu'li.ʦə/


Adjectiv

  1. (fam., întărind pe „întreagă”) diminutiv al lui întreagă.


Traduceri

Anagrame

Referințe