învâltori

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din în + vâltoare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vɨl.to'ri/


Verb


Conjugarea verbului
(se) învâltori
Infinitiv a (se) învâltori
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) învâltoresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) învâltorească
Participiu învâltorit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (reg.) a se ridica în vârtejuri; a se învolbura.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe