învâltori

română

Etimologie

Din în + vâltoare.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vɨl.to'ri/

Verb

Conjugarea verbului (se) învâltori
Infinitiv	a (se) învâltori
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) învâltoresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) învâltorească
Participiu	învâltorit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (reg.) a se ridica în vârtejuri; a se învolbura.

Cuvinte derivate

• învâltorire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online