învârteală

română

Etimologie

Din a învârti + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vɨr'te̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului învârteală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învârteală	învârteli
Articulat	învârteala	învârtelile
Genitiv-Dativ	învârtelii	învârtelilor
Vocativ	învârteală	învârtelilor

1. învârtire, întoarcere, răsucire.
2. (fam.; mai ales la pl.) manevră (necinstită) folosită pentru obținerea unor profituri (individuale).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• avântările

Referințe

• DEX '98 via DEX online