învârtecuș

română

Variante

• învârticuș

Etimologie

Din învârteci (învechit „a învârti”) + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vɨr.teˈkuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului învârtecuș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învârtecuș	învârtecușuri
Articulat	învârtecușul	învârtecușurile
Genitiv-Dativ	învârtecușului	învârtecușurilor
Vocativ	învârtecușule	învârtecușurilor

1. (rar) întortochetură.

Cuvinte derivate

• vârticuș

Cuvinte compuse

• ineluș-învârtecuș

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online