învăț

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din verbul a învăța.

Pronunție

  • AFI: /ɨnˈvəʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
învăț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învăț învățuri
Articulat învățul învățurile
Genitiv-Dativ învățului învățurilor
Vocativ învățule învățurilor
  1. obicei, obișnuință, nărav, deprindere (rea).
  2. povață, sfat, îndemn.


Traduceri

Etimologie

Din învăța.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru învăța.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru învăța.

Referințe