înveseli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în + vesel.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ve.se'li/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înveseli
Infinitiv a (se) înveseli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înveselesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înveselească
Participiu înveselit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a deveni sau a facefie vesel, voios, bine dispus.
  2. (v.tranz.) (fig.) a facefie mai puțin mohorât, întunecat, monoton; a însenina, a deschide, a lumina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe