învestitură

română

Din a învesti + sufixul -tură (după franceză investiture).

Declinarea substantivului învestitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învestitură	învestituri
Articulat	învestitura	învestiturile
Genitiv-Dativ	învestiturii	învestiturilor
Vocativ	învestitură	învestiturilor

act prin care cineva este învestit cu o demnitate.
(în societatea medievală) ceremonie solemnă prin care o persoană era învestită cu o demnitate, cu un drept etc. de către seniorul său.