învestitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a învesti + sufixul -tură (după franceză investiture).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ves.ti'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
învestitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învestitură învestituri
Articulat învestitura învestiturile
Genitiv-Dativ învestiturii învestiturilor
Vocativ învestitură învestiturilor
  1. act prin care cineva este învestit cu o demnitate.
  2. (în societatea medievală) ceremonie solemnă prin care o persoană era învestită cu o demnitate, cu un drept etc. de către seniorul său.


Traduceri

Anagrame

Referințe