învietor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a învia + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vi.e'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
învietor
Singular Plural
Masculin învietor învietori
Feminin învietoare învietoare
Neutru învietor învietoare
  1. (rar) care dă viață, energie, care facerenască, care regenerează; înviorător.


Traduceri

Referințe