învingător

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din înving (prezent indicativ al lui a învinge) + sufixul -ător.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
învingător
Singular Plural
Masculin învingător învingători
Feminin învingătoare învingătoare
Neutru învingător învingătoare
  1. care a învins; biruitor, câștigător.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
învingător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învingător învingători
Articulat învingătorul învingătorii
Dativ-Genitiv învingătorului învingătorilor
Vocativ învingătorule învingătorilor
  1. persoană care a învins; biruitor, câștigător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe