învingător
Etimologie
Din înving (prezent indicativ al lui a învinge) + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ɨn.vin.gə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului învingător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | învingător | învingători |
| Feminin | învingătoare | învingătoare |
| Neutru | învingător | învingătoare |
- care a învins; biruitor, câștigător.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului învingător | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învingător | învingători |
| Articulat | învingătorul | învingătorii |
| Genitiv-Dativ | învingătorului | învingătorilor |
| Vocativ | învingătorule | învingătorilor |
- persoană care a învins; biruitor, câștigător.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online