învingător
Aspect
Etimologie
Din înving (prezent indicativ al lui a învinge) + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ɨn.vin.gə'tor/
Adjectiv
Declinarea adjectivului învingător | ||
Singular | Plural | |
Masculin | învingător | învingători |
Feminin | învingătoare | învingătoare |
Neutru | învingător | învingătoare |
- care a învins; biruitor, câștigător.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului învingător | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | învingător | învingători |
Articulat | învingătorul | învingătorii |
Genitiv-Dativ | învingătorului | învingătorilor |
Vocativ | învingătorule | învingătorilor |
- persoană care a învins; biruitor, câștigător.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online