învrednici

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în + vrednic.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vred.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) învrednici
Infinitiv a (se) învrednici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) învrednicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) învrednicească
Participiu învrednicit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se dovedi vrednicînfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși.
  2. (v.refl.) a avea norocul, cinstea să..., a avea parte de...
  3. (v.tranz.) (rar) a acorda favoarea, norocul de a...
  4. (v.refl.) a găsi de cuviință; a binevoi, a catadicsi.


Traduceri

Referințe