învrednici
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.vred.ni'ʧi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) învrednici | |
| Infinitiv | a (se) învrednici |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) învrednicesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) învrednicească |
| Participiu | învrednicit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl.) a se dovedi vrednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși.
- (v.refl.) a avea norocul, cinstea să..., a avea parte de...
- (v.tranz.) (rar) a acorda favoarea, norocul de a...
- (v.refl.) a găsi de cuviință; a binevoi, a catadicsi.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online