ôter

franceză

(français)

Etimologie

Din latină obstare.

Pronunție

• AFI: /o.te/

Verb

1. a îndepărta, a exclude, a înlătura, a duce (cu sine)

   Ôtez cette table de là.

2. (despre îmbrăcăminte) a ridica, a scoate (pălăria, haina); a da jos, a (se) dezbrăca

   Ôter ses chaussures à quelqu'un.

3. (despre texte) a edita, a reteza; (în aritmetică) a retrage
4. a priva (de), a (se) lipsi (de ceva)

   Ils voulaient lui ôter la vie.

s'ôter

1. a se da la o parte, a se feri din cale