șperț

română

Etimologie

Din germană Sperrzeug.

Pronunție

• AFI: /ʃperʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului șperț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șperț	șperțuri
Articulat	șperțul	șperțurile
Genitiv-Dativ	șperțului	șperțurilor
Vocativ	'	'

1. sumă în bani sau alte valori materiale date cuiva sau primite de cineva în schimbul unui serviciu. (ilegal); mită.

Traduceri

Traduceri