țarină

Vezi și : țarina

Țarina Vasilisa Melentieva

română

Etimologie

Din franceză tsarine.

Pronunție

• AFI: /ʦa'ri.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului țarină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țarină	țarine
Articulat	țarina	țarinele
Genitiv-Dativ	țarinei	țarinelor
Vocativ	'	'

1. soția țarului.
2. titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu.

Cuvinte apropiate

• țar
• țarism

Traduceri

soția țarului

bielorusă: царыца (беларуская) (carýca) f. bulgară: царица (български) (caríca) f. catalană: tsarina (català) f. cehă: carevna (čeština) f. daneză: zarina (dansk) ebraică: צארית (עברית) (tzarit) f. engleză: tsarina (English) finlandeză: tsaaritar (suomi), tsaarinna (suomi) franceză: tsarine (français) f., tzarine (français) f. germană: Zarin (Deutsch) f. italiană: zarina (italiano) f. lituaniană: carienė (lietuvių) f. macedoneană: царица (македонски) (сárica) f.

maghiară: cárnő (magyar), cárné (magyar) neerlandeză: tsarina (Nederlands) f. poloneză: caryca (polski) f. portugheză: czarina (português) f., tsarina (português) f. rusă: царица (русский) (caríca) f. sârbă: царица (српски / srpski) (carica) f. slovacă: cárovná (slovenčina) f. slovenă: carica (slovenščina) f. spaniolă: zarina (español) f. suedeză: tsarinna (svenska) c. turcă: çariçe (Türkçe) ucraineană: цариця (українська) (carýcja) f.

Variante

• (reg.) țarnă, (înv.) țearină

Etimologie

Din țară + sufixul -ină.

Substantiv

Declinarea substantivului țarină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țarină	țarini
Articulat	țarina	țarinile
Genitiv-Dativ	țarinii	țarinilor
Vocativ	'	'

1. câmp cultivat.
2. (pop.) teritoriul unei comune (cu pământ arabil, pășuni, păduri etc.).

Sinonime

• 1: arătură, ogor

Cuvinte compuse

• gardul țarinii
• poarta țarinii

Cuvinte apropiate

• țară

Traduceri

arătură

Vedeți traduceri pentru arătură.

Referințe

• DEX online