ținere

română

Etimologie

Din a (se) ține.

Pronunție

• AFI: /'ʦi.ne.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ținere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ținere	țineri
Articulat	ținerea	ținerile
Genitiv-Dativ	ținerii	ținerilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a ține și rezultatul ei.

Cuvinte compuse

• ținere de minte

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• eterni
• reține

Referințe

• DEX '98 via DEX online