șatră

română

Etimologie

Din bulgară шатра (šatra), sârbocroată šatra, maghiară sátor.

Pronunție

• AFI: /'ʃa.trə/

Substantiv

Declinarea substantivului șatră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șatră	șetre
Articulat	șatra	șetrele
Genitiv-Dativ	șetrei	șetrelor
Vocativ	șatră	șetrelor

1. cort în care se adăpostesc țiganii nomazi; (p.ext.) grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade.
2. comunitate de țigani nomazi.
3. (înv.) cort de tabără.
4. (pop.) construcție rudimentară care servește ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc.
5. baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii își vând mărfurile la târg.

Cuvinte derivate

• șătrar
• șătruță

Locuțiuni

• (loc.adj.) De șatră = țigănesc; nomad.

Expresii

• (fam.) A umbla (sau a se muta) cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atras
• sărat

Referințe

• DEX '98 via DEX online