șfichiuitor

română

Etimologie

Din a șfichiui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ʃfi.kju.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului șfichiuitor
	Singular	Plural
Masculin	șfichiuitor	șfichiuitori
Feminin	șfichiuitoare	șfichiuitoare
Neutru	șfichiuitor	șfichiuitoare

1. care lovește cu șfichiul; (fig.) înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online