șinui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din șină + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ʃi.nu'i/


Verb


Conjugarea verbului
șinui
Infinitiv a șinui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
șinuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să șinuiască
Participiu șinuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a pune șine (la o roată de lemn, p.ext. la un vehicul), a fereca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe