șinui

română

Etimologie

Din șină + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ʃi.nu'i/

Verb

Conjugarea verbului șinui
Infinitiv	a șinui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șinuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șinuiască
Participiu	șinuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a pune șine (la o roată de lemn, p.ext. la un vehicul), a fereca.

Cuvinte derivate

• șinuire
• șinuit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online