șoimar

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din șoim + sufixul -ar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
șoimar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șoimar șoimari
Articulat șoimarul șoimarii
Genitiv-Dativ șoimarului șoimarilor
Vocativ șoimarule șoimarilor
  1. crescător sau dresor de șoimi pentru vânătoare; persoană care vânează cu ajutorul șoimilor.


Traduceri

Anagrame

Referințe