șpagă
română
Etimologie
Origine incertă. Legătura cu șpagă („spadă”) nu este sigură[1]; și cu atât mai puțin apare chiar legătura semantică cu franceză épingles, spaniolă alfileres.
După Scriban, din sârbă, rusă спаг (spag, „buzunar”). Ar putea fi vorba de o confuzie între spa(n)gă („spadă”) și spenge, variantă a lui spență („suprasarcină”).
Alternativ, ar putea veni din albaneză shpagë[2].
Pronunție
- AFI: /'ʃpa.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului șpagă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șpagă | șpăgi |
| Articulat | șpaga | șpăgile |
| Genitiv-Dativ | șpăgii | șpăgilor |
| Vocativ | șpagă | șpăgilor |
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Confer spangă.
Substantiv
- formă alternativă pentru spangă.
Referințe
- DEX '98 via DEX online