ștampila

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din ștampilă.

Pronunție

  • AFI: /ʃtam.pi'la/


Verb


Conjugarea verbului
ștampila
Infinitiv a ștampila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ștampilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ștampileze
Participiu ștampilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune, a aplica o ștampilă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe