șterpeli

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ʃter.pe'li/

Verb

Conjugarea verbului șterpeli
Infinitiv	a șterpeli
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șterpelesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șterpelească
Participiu	șterpelit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (fam.) a sustrage ceva (cu abilitate); a fura.
2. (v.tranz.) (rar) a atinge ceva ușor și în treacăt.

Cuvinte derivate

• șterpeleală
• șterpelire

Expresii

• A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online