șușui

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /ʃu.ʃu'i/

Verb

Conjugarea verbului șușui
Infinitiv	a șușui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șușui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șușuie
Participiu	șușuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor; a foșni.
2. (v.intranz.) a liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului „ș”.
3. (v.tranz.) a spune ceva în șoaptă; a șopti.

Cuvinte derivate

• șușuială
• șușuire
• șușuit
• șușuitor
• șușuitură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online