țâșnitură

română

Etimologie

Din a țâșni + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ʦɨʃ.ni'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului țâșnitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țâșnitură	țâșnituri
Articulat	țâșnitura	țâșniturile
Genitiv-Dativ	țâșniturii	țâșniturilor
Vocativ	țâșnitură	țâșniturilor

1. faptul de a țâșni: (concr.) ceea ce a țâșnit de undeva.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• instaurat
• strănutai

Referințe

• DEX '98 via DEX online