țâfnă

română

Etimologie

Din neogreacă τσιφνα (tsífna).

Pronunție

• AFI: /'ʦɨf.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului țâfnă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țâfnă	țâfne
Articulat	țâfna	țâfnele
Genitiv-Dativ	țâfnei	țâfnelor
Vocativ	țâfnă	țâfnelor

1. (pop.) ifos, aroganță; trufie.
2. arțag.
3. cobe.

Cuvinte derivate

• țâfni
• țâfnos

Expresii

• A-i sări (cuiva) țâfna = a se mânia
• A umbla cu țâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fanat

Referințe

• DEX '98 via DEX online